Totul pe lume este trecător, chiar și stelele pier – ar trebui să fie o mângâiere.
Numai că noi, oamenii, ne raportăm la viața noastră, mult mai scurtă decât viața unei stele – iar mulți hunedoreni s-au născut și au trecut în eternitate lângă focurile pe care le considerau nestinse.
Iar acest oraș este cunoscut și drept Eisenmarkt – Piața de fier, fier care se prelucrează aici din antichitate.
Iată că Cetatea de Oțel și Foc se pregătește pentru ieșirea din viață și intrarea în eternitate. Din 1884, anul primei șarje, până în 2025, au trecut peste ea 141 de ani – mai buni, mai răi, cum este viața!
Ni s-a părut, multora, eternă – așa cum o altă cetate, cea de piatră durată de Ioan de Hunedoara, Castelul Corvinilor, continuă să înfrunte veacurile!
În 2003, anul privatizării, o parte din combinat a început să moară, puțin câte puțin, dar parcă refuzam să ne gândim că va exista un sfârșit. Un sfârșit pentru care nu am fost pregătiți, noi cu toții, dar mai ales cei care și-au legat viața de combinat.
Aș fi dorit să existe responsabilitate față de această comunitate a hunedorenilor, care își prețuiesc Castelul și Combinatul, ca simboluri identitare. Să existe preocupare față de soarta oamenilor care rămân fără locuri de muncă și respect față de edilul urbei, Dan Bobouțanu, care de ani buni încearcă să dea un nou sens vieții Hunedoarei și hunedorenilor. Nu rezolvi existența oamenilor prin două comunicate, ci prin încercarea de a găsi soluții sau de a le explica, argumentat, ceea ce se întâmplă.
S-o spunem direct – multe opinii ale unor oameni avizați spun că adevărata problemă a combinatului, în ultimii ani, a fost ceea ce se numește, în termeni economici, management defectuos, iar în vorbirea curentă, proastă conducere. Au cerut ajutoare, li s-au dat. Acum invocă prețul energiei – deși li s-a oferit energie la prețuri preferențiale! Există și alte mari firme din România care nu beneficiază de ajutoare și prețuri preferențiale și totuși nu-și închid porțile prin comunicate de presă!
Rușine, Arcelor Mittal!
Acest nume ar fi putut fi rostit cu repect, dar ați ales ca el să fie rostit cu dezgust!
Iar hunedorenii vor trece și peste asta, cum au trecut, de mii de ani, prin multe, pentru că nimeni nu le va lua mândria și determinarea de a se simți, în orașul lor, mereu și mereu, acasă, la Hunedoara!
Zi binecuvântată, curaj și demnitate!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.