La începutul acestei săptămâni am ajuns la Mănăstirea Măgura, loc atât de drag sufletului meu, unde liniștea și rugăciunea îți pătrund adânc în inimă.

Acum, în Sâmbăta Mare, sunt acasă, în Moldova, în satul natal, acolo unde îmi regăsesc rădăcinile și pacea.

Am trecut pragul bisericii din sat și am aprins o lumânare pentru părinții mei, care își dorm somnul de veci aici, cu dor și recunoștință.

Gândul îmi zboară din nou spre Măgura, spre părintele și maicile de acolo, spre liniștea care m-a însoțit toată săptămâna.

Trăiesc această zi cu emoție și credință, în așteptarea marii bucurii a Învierii.

Fie ca lumina sfântă să ne aducă tuturor liniște în suflet, iertare și speranță!