Unele zile sunt atât de pline de evenimente interesante, încât mă văd nevoit să decid la care să dau prioritate pentru postări. Iar cea de astăzi este foarte apropiată de data de 5 iunie.
Pe 5 iunie 1871 s-a născut Nicolae Iorga, la Botoșani. Cum ar veni, moldovean de-al meu.
Și este interesant cum a văzut el județul Hunedoara, în anul 1906, județ devenit pentru mine a doua casă.
Nicolae Iorga își povestește călătoria în cartea „Neamul Românesc, în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906”. Este foarte interesant cum arăta Hunedoara, ca regiune, acum mai bine de 100 de ani, încă sub stăpânirea austro-ungară. Eu vă voi reda aici foarte scurte fragmente care fac trimitere spre Deva, Hunedoara și Petroșani.
„Devenii au un protopop şi un preot, la o biserică nouă, foarte încăpătoare şi bine ţinută. Sunt mulţi credincioşi, dar zidirea aceasta, începută în stil mare şi încheiată repede şi ieftin cu un biet turnuleţ, se lămureşte prin gândul ce avusese Şaguna, de a face din Deva o nouă reşedinţă de episcop al românilor”. Iorga ne spune și o versiune a distrugerii cetății Devei, în 1849: „un căprar din oastea moţilor, se zice, s-a furişat aici, jertfindu-şi viaţa, şi a făcut, prin praf de puşcă, să izbucnească pietrele sure ale vechiului cuib de tiranică stăpânire”.
Hunedoara este considerată „un loc de evlavie al neamului”, cu istoria marcată de „Ioan Corvin, eroul român al Creştinătăţii”.
„Străbatem, trecând peste lungul pod umblător, aruncat deasupra adâncimii unde curge Zlaştiul, lungul şir de încăperi. Vedem odăile regelui Matiaş, apoi sala lungă a Cavalerilor, o sală uriaşă care cuprinde cea mai mare parte a castelului lui Matiaş, pe lângă care se mai deosebeşte puternicul turn Neboisa”.
„Oraşul se prelungeşte până departe. Au doi protopopi, două bănci cu rosturi deosebite, «Corviniana»… şi «Ardeleana»; au un avocat român şi un mic, cu mult prea mic cerc de «inteligenţă» românească, dar s-a înjghebat o bună Reuniune de cântări, care cântă şi la biserica mai nouă, a ortodocşilor, şi la cea veche, astăzi a greco-catolicilor. Primarul, bunul bătrân Dănilă, e încă în fruntea comunei cu majoritatea de alegători români”.
Iată și impresii din Petroșani: „Din clădirile cele mari şi multe ale gării te afli în mijlocul unei aşezări omeneşti cum sunt acelea din America de Nord, prin locurile unde o mare bogăţie a ieşit la iveală chemând la sine pe doritorii de câştig răpede şi pe muncitorii care primesc munca cea mai grea pentru plata cea mai mare. Biserică a catolicilor, biserică nouă, mare, a românilor ortodocși, veche bisericuţă de lemn de pe la 1800, biserică unită cu zugrăveli de Smigelschi, şcoli unde zburătăcesc copii de târg, sporovăind ungureşte. Niciun mare oficiu public, căci Petroşanii nu sunt un oraş ci numai un „nagy kozseg”, o comună mare. Nici parc, nici sală de teatru, nici bibliotecă populară”.
Cred că fragmentele redate sunt o invitație de a descoperi un județ care pare cu totul altfel de cum îl știm noi acum!
Vă doresc să aveți o săptămână bună și rodnică în tot ceea ce faceți!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.