Tu mi-ai fost izvorul vieţii, Mamă, iar eu încă sunt apa care-ţi susură numele… Tu mi-ai fost floarea câmpului, Mamă, când eu, cu nesaţ, îţi sorbeam nectarul… Tot atunci, demult, când aveai aripi, Mamă, erai îngerul de zi şi de noapte al începuturilor mele… Pe câmp erai neîntrecuta ciocârlie, Mamă, când tata, prăşitorul, înfruntând…
Cea mai mare glorie a noastră nu constă în a nu cădea niciodată, ci în a ne ridica de fiecare dată când cădem
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.