Iubiți-vă părinții, cât mai sunteți, cât mai sunt!

20150418_153500

Cred ca valoarea si profunzimea adevarata a acestor vorbe, o intelegem doar cand cei dragi au plecat de langa noi.Doar atunci simtim ca viata nu mai este la fel, ca vatra parinteasca este pustie fara ei , ca florile in batatura nu mai infloresc la fel iar in sufletul meu va dainui o dara de umbra chiar si in cel mai frumos rasarit de soare al Moldovei.

Am trait clipele despartirii de parintii mei, am facut zid sufletului din durerea mea, dar in timp am inteles ca nimeni si nimic nu mi-i poate aduce inapoi. Nu imi ramane decat sa traiesc cu amintirea lor vesnica, sa le mangai chipul in vis si in speranta ca voi fi auzit ,sa mai soptesc cuvintele de dragoste si recunostinta, pe care nu am mai avut timp sa le rostesc la vremea lor.

Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

Verseni,18.04.2015, la parastasul de 6 luni

11110261_798067473608321_7102785270819716942_n

11046695_798067526941649_4327212866931191359_n 11168497_798067550274980_4397714691977605760_n

Comments are closed.