Se împlinesc astăzi 49 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Au murit atunci peste 1500 de oameni, mulți au fost răniți, au rămas fără adăposturi, fără agoniseala de o viață.
Eram mic în 1977, dar mi s-a spus că în România era tristețe și tăcere. Și parcă eram mai apropiați, mai dispuși să ne ajutăm. Poate pentru că eram toți, sau marea majoritate, de condiție mai modestă, mai uniți de greutăți, de grija zilei de mâine.
Astăzi România și întreaga lume par să treacă prin schimbări mari de tot, poate cele mai mari după prăbușirea, în 1989, a comunismului. Lângă noi este război, nu foarte departe tocmai a izbucnit un alt război, suntem dependenți de ceea ce se întâmplă la mii de km de noi.
E ușor să dai sfaturi și de aceea nu o fac. Mi-aș dori să putem trece prin vremuri cu mai multă grijă unii de ceilalți. Nu cu gesturi mari sau fapte mărețe, ci cu mai mult respect, mai multă grijă, mai multă considerație!
Vă doresc sănătate, să trecem cu toții cu bine prin greutăți, cu credință, să fim oameni!
Zi senină și binecuvântată!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.