Posts Tagged ‘poezie’

15 ianuarie. Ziua Culturii Naționale și 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu

marți, ianuarie 15th, 2019

Splendoarea poeziilor Eminesciene așterne astăzi liniște și iubire în codrul sufletelor dvs.
Opriti văltoarea grijilor și amintiti-va că merită să trăiți frumos și să dăruiți romantism vieții!
Costel AVRAM

ZIUA INTERNATIONALA A POEZIEI

luni, martie 21st, 2016

La început, a fost cuvântul.

Apoi, cu timpul, au apărut cei ce cuceresc lumea întreagă prin cuvinte. Cuvinte cu sentiment, cu tensiune şi emoţie pură, cuvinte pline de metafore şi imaginaţie, care dau naştere poeziei.

Astăzi, 21 martie, zi in care sarbatorim Ziua Internaţională a Poeziei, impartasesc cu voi cateva versuri scrise de un consatean de-al meu de la Miroslavesti ,judetul Iasi,un om excepțional, invatatorul Gheorghe Parlea..

Imn îţi închin, Mamă

Tu mi-ai fost izvorul vieţii, Mamă,
iar eu încă sunt apa care-ţi susură numele…
Tu mi-ai fost floarea câmpului, Mamă,
când eu, cu nesaţ, îţi sorbeam nectarul…
Tot atunci, demult, când aveai aripi, Mamă,
erai îngerul de zi şi de noapte al începuturilor mele…
Pe câmp erai neîntrecuta ciocârlie, Mamă,
când tata, prăşitorul, înfruntând soarele, te chema jos…
Erai, Mamă, Adâncul iubirii şi-al răbdării
şi aprigă lupoaică în juru-mi, când mă-nvăluia primejdia…
Ai fost, Mamă, şi încă mai eşti, Înaltul –
pe care eu n-am ştiut să-l măsor, ca să-i aflu cuprinsul…
Acum, Mamă, tu eşti şi mai sus, atât de sus!…
Iar eu, de jos, nu ostenesc să-ţi cuprind…necuprinsul.

20481_784085261673209_7338820751158423691_n

Imn îţi închin, Mamă

marți, martie 17th, 2015

 Gheorghe-Parlea

Tu mi-ai fost izvorul vieţii, Mamă,
iar eu încă sunt apa care-ţi susură numele…
Tu mi-ai fost floarea câmpului, Mamă,
când eu, cu nesaţ, îţi sorbeam nectarul…
Tot atunci, demult, când aveai aripi, Mamă,
erai îngerul de zi şi de noapte al începuturilor mele…
Pe câmp erai neîntrecuta ciocârlie, Mamă,
când tata, prăşitorul, înfruntând soarele, te chema jos…
Erai, Mamă, Adâncul iubirii şi-al răbdării
şi aprigă lupoaică în juru-mi, când mă-nvăluia primejdia…
Ai fost, Mamă, şi încă mai eşti, Înaltul –
pe care eu n-am ştiut să-l măsor, ca să-i aflu cuprinsul…
Acum, Mamă, tu eşti şi mai sus, atât de sus!…
Iar eu, de jos, nu ostenesc să-ţi cuprind…necuprinsul.

de Gheorghe Pârlea