Astăzi, când aprindem lumini pentru sufletul celor adormiți în nădejdea Învierii, împreună cu frații mei și familia mea, ne-am adunat la Mănăstirea Măgura, locul care îmi este mereu aproape de suflet, un colț de pace și rugăciune, unde regăsim liniștea și simțim legătura cu cei plecați dintre noi.
Cuvintele sunt prea puține pentru a exprima recunoștința profundă și dorul care ne leagă de cei ce ne-au crescut, ne-au îndrumat și ne-au lăsat o moștenire de iubire și credință. Prin viața lor, părinții noștri ne-au oferit cele mai prețioase daruri: un exemplu de curaj, generozitate și trăire autentică. Ei ne-au învățat ce înseamnă familia, ne-au arătat că iubirea nu cunoaște limite și că ne putem sprijini mereu unii pe ceilalți.
Mulțumim din suflet ierarhilor pe care îi prețuim atât de mult, Preasfințitul Părinte Nestor și Preasfințitul Părinte Gherontie Hunedoreanul, pentru rugăciunile lor, pentru binecuvântarea oferită părinților noștri, acum în împărăția Domnului, și nouă, celor rămași, care încă trăim cu amintirea lor vie în inimile noastre.
Fiecare lumânare aprinsă, fiecare rugăciune înălțată astăzi a fost un semn al iubirii noastre, o legătură ce trece dincolo de timp și spațiu, amintindu-ne că iubirea adevărată nu moare niciodată.
Ne rugăm ca sufletele lor să se odihnească în lumină și pace, iar noi să păstrăm mereu vie amintirea lor, căutând să le urmăm pilda și să-i facem mândri prin viața noastră.
Odihniți-vă în pace, dragii noștri părinți!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.