Pe minerii de la Petrila nu-i voi putea uita niciodată – nici pe cei vii, nici pe cei morți în accidentele petrecute de-a lungul vremurilor, ultimul dintre ele pe 15 noiembrie 2008, deci în urmă cu exact 15 ani!
Ori de câte ori merg la fosta Exploatare Minieră Petrila, petrec câteva momente în Muzeul Salvatorului Minier, în fața căștilor purtând numele celor care și-au găsit sfârșitul în ziua tragică de 15 noiembrie 2008, dar cu gândul la toți cei care au murit în subteran, fără să mai vadă lumina soarelui, 17 în 1872, 14 în 1982.
Explozia din 2008 s-a produs în abatajul 431, la circa 950 metri în subteran. Cauza a fost o acumulare de gaz metan. Explozia a fost urmată, la patru ore, de încă una. Bilanțul a fost tragic: 13 morţi şi 15 răniţi. Atunci, și-au pierdut viata atât mineri, cât și salvatori minieri. Iată ce spunea primarul din Petrila, Vasile Jurca: “Dacă vă aduceți aminte, în acele momente, jumătate din oraș era la mină. Toți așteptau să afle cine a murit. Veniseră copii, părinți, soții și sute de oameni.”
Mina Petrila a fost cea mai mare și cea mai adâncă mină din Valea Jiului, coborând în pământ aproape 1.000 de metri. A fost deschisă în 1859.
În prezent, Consiliul Județean Hunedoara, prin demersurile făcute personal de președintele Laurențiu Nistor, este proprietarul a ceea ce ne-am obișnuit să numim Exploatarea Culturală Petrila. Un loc în care nu va mai muri nimeni, dar în care memoria celor care și-au pierdut viața în accidente miniere, în Valea Jiului, va fi veșnic omagiată!
Multe familii sunt îndoliate, sunt cu sufletul alături de toți cei îndoliați.
Dumnezeu să-i ajute să-și găsească liniștea, iar pe cei plecați să-i odihnească în pace!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.