Pe 22 iulie marcăm strălucita victorie, la Belgrad, pe 22 iulie 1456, a lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, împotriva puternicei armate otomane conduse de sultanul Mahomed al II–lea, cel care cucerise cu trei ani mai înainte Constantinopolul.
După căderea Constantinopolului, Imperiul Otoman și-a continuat expansiunea teritorială în Europa, pregătindu-se să cucerească Regatul Ungariei.
Calea firească de urmat a fost prin teritoriul Serbiei de azi, a cărei mare parte fusese deja cucerită și se afla sub stăpânire otomană. Singura piedică reală era cetatea de frontieră a orașului Belgrad, aflat la acea dată sub stăpânire maghiară. Regentul Ungariei de atunci, Ioan de Hunedoara, membru de seamă al familiei Corvinilor, având experiența de peste două decenii de lupte împotriva otomanilor, se așteptase și se pregătise corespunzător și îndelung împotriva acestui atac.
Asediul s-a transformat într-o bătălie de mare importanță, în al cărei final Ioan a condus un contraatac spontan care a învăluit tabăra turcească, sultanul însuși fiind rănit și scăpând cu viață cu greutate. S-a spus de atunci că „bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine”.
În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea l–a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept „atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos”.
În cinstea victoriei, papa Calixt al III-lea a cerut ca fiecare biserică să tragă clopotele la prânz, obicei păstrat și astăzi în toată lumea creștină.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.