La data de 20 februarie 1882 a murit Moș Ion Roată, țăranul intrat în istorie odată cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza şi unirea Principatelor Române din anul 1859. Trebuie amintit că Ion Roată s-a născut în anul 1806 în sătucul Velnița, din comuna Câmpurile de Sus, din fostul județ Putna, o veche așezare nu departe de granița „de trei hotare” ale Moldovei, Transilvaniei şi Țării Românești, într-o familie de țărani clăcăși, truditori din tată-n fiu pe moșia boierilor din localitate. Era înzestrat nativ cu o minte ageră şi o judecată dreaptă, fiind cunoscut ca un om deosebit de cinstit, fapt pentru care a fost ales ca deputat al județului Putna, în Divanul ad-hoc al Moldovei din anul 1857. Atunci când Adunarea ad-hoc din Moldova a votat propunerea pentru Unirea Principatelor, Ion Roată a fost susținător înflăcărat al acestei idei, însă după închiderea lucrărilor Divanului, administrația județului Putna sesizează Poliţa din Iași care-l arestează pe Ion Roată și îl acuză ca fiind „stricător al ordinei publice”. Numai intervenția energică a membrilor unioniști de la Iași va dispune eliberarea lui Ion Roată și numai pe chezășia conducătorilor județului, cărora Poliția le va cere să garanteze că „numitul nu se va mai abate de la stricarea liniștii”. Totuși se dispune ca Ion Roată să fie „îndeaproape supravegheat polițienește asupra mișcărilor pe care le va face el și corespondenții lui, iar la cea mai mică agitație în contra bunei ordini, să fie arestat”. Astfel, fiind un unionist convins, Ion Roată a fost aspru persecutat de autoritățile de la Iași, dar asta nu l-a determinat să renunțe la o amplă activitate pentru unirea celor două țări române surori. După Unirea Principatelor Române, Ion Roată s-a implicat pentru corecta aplicare a legii agrare adoptată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1864. Cu această ocazie, Ion Roată a fost numit în comisia de constatare a plasei Zăbrăuți din județul Putna, fiind desemnat cu stabilirea suprafețelor şi a numărului de clăcăși de pe moșiile boierești, ce urmau a fi împroprietăriți. În lipsa unui inginer hotarnic, Moș Ion Roată a participat efectiv la împărțirea loturilor pentru clăcășii din comuna sa, cât și din comune învecinate așa cum au solicitat locuitorii acestora. După proclamarea independenței României, Mihail Kogălniceanu va trimite prefectului de Putna în martie 1878 Ordinul „Steaua României”, în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoțitor semnat de regele Carol I, pentru a fi înmânat lui Ion Roată, ca o răsplată a contribuției pe care înțeleptul țăran a avut-o la înfăptuirea Unirii Principatelor Române. Ultimii ani din viața bătrânului fruntaș au fost însă deosebit de întunecați, deoarece nimeni dintre autoritățile vremii nu s-au mai interesat de el, astfel că cel mai mediatizat deputat țăran din întregul Divan ad-hoc al Moldovei şi singurul care a cunoscut sărutarea domnească a lui Cuza când acesta era domn, a intrat încet în uitare, fapt ce l-a dezămăgit profund pe mos Ion Roată . Așa se face că la data de 20 februarie 1882 acesta se stingea din viață, la vârsta de 76 de ani, fiind purtat pe brațe ca un sfânt şi înmormântat cu mare cinste de săteni în cătunul său din Gura Văii. Mormântul şi crucea lui Moș Ion Roată se mai pot vedea şi astăzi în cimitirul localității, iar numele său a intrat de mult în istoria şi conștiința românilor.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.