La mine acasă, în Ținutul Poveștilor lui Creangă și al povestirilor lui Sadoveanu din dulcea Țară a Moldovei, a nins ca-n povești.

Privesc mantaua de zăpadă ce s-a așternut în curtea casei părintești de la Verșeni pentru prima oară în acest început de iarnă, gândindu-mă ce frumos ar fi dacă și sufletele noastre ar fi mereu la fel de curate ca albul zăpezii și dacă viața noastră ar fi mereu frumoasă ca mantia aceasta de alb nesfârșit.