O zi frumoasă, cu gândul la Mihail Sadoveanu

Mă simt foarte legat de cel considerat cel mai mare povestitor român. Între tablourile pe care le am în biroul meu de la Consiliul Județean se numără binențeles și al său. De ce? Iată…

În satul unde m-am născut, Verșeni, în județul Iași, Mihail Sadoveanu avea bunici, iar timpul petrecut cu ei, în Verșeni, și-a pus amprenta ulterior pe întreaga sa creație – după cum apreciază scriitorul Gheorghe Parlea.

De fiecare dată când mă duc la Verșeni, privind peste câmpurile nesfârșite, nu mă pot opri să nu mă gândesc că în acele locuri s-a jucat și a visat copilul Mihail Ursachi, devenit peste ani Mihail Sadoveanu. Spune Gheorghe Parlea: “Sub părul bunicilor de la apa Moldovei încerca el, copilul cu nesaţ pentru cunoaştere, „clipind din gene”, să înţeleagă şi să afle ce spun femeile din sat care făceau „sobor la pocladă”, având-o amfitrioană pe mărunţica lui bunică, Anghelina. Aceasta, ne mărturiseşte scriitorul de mai târziu, avea „însuşiri oratorice”: rostea vorbe ritualice la înmormântări şi praznice, „vorbe cu răsunet în adâncimea timpului, avînd o noimă şi pentru viitorime, căci astfel lumea se strică şi se cufundă în ticăloşie”. Atunci când nepoţelul, venit la Verşeni din târguşorul Paşcanilor, zăcea în fierbinţeala bolilor copilăriei, bătrânica şi „babe descîntătoare”, întâlnite la soborul de sub păr, rosteau la capul său „vorbe vii din acelaşi trecut, care-şi trăieşte încă puterea magică”… Încet-încet, faptele petrecute la Verşeni de acum încolo, însumate şi celor dinainte, i s-au întipărit lui Mihai cu atâta forţă, încât au ajuns cu timpul „să condenseze un univers scriitoricesc pentru un întreg popor.”

În trăirile sale, îmi regăsesc și eu tristețea legată de moartea mamei: “După moartea mamei, când Mihai avea doar paisprezece ani, în durerea deznădăjduită ce l-a cuprins, s-a întors la ai săi, cei din care descindea mama, sub impulsul unei chemări interioare irezistibile”

Cum aș putea spune mai bine decât atât?

În această frumoasă zi de sâmbătă de noiembrie, cu gândul la plaiurile Moldovei, la copacii înfloriți de la Verșeni, vă trimit, ca de fiecare data, toate gândurile mele bune!

Să aveți un weekend de poveste, aș putea spune, cu gândul și la Sadoveanu.