Împreună cu frații mei, ne-am îndreptat pașii spre Sfânta Biserică și spre mormântul părinților noștri, într-un gând de rugăciune și recunoștință…
Chiar dacă nu mai sunt printre noi, adormiți fiind întru nădejdea Învierii la viața veșnică, îi simțim aproape pe părinții noștri și ne bucurăm de fiecare dată când ne adunăm la căpătâiul lor.
Să ne prețuim părinții „pe pământ, nu în gând” atâta timp cât îi avem aproape, la fel pe toți cei dragi, pentru că vrem nu vrem, vremea despărțirii vine inevitabil!
Vă doresc o zi binecuvântată!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.