Am călcat din nou pe urmele lui Mihail Sadoveanu, pe urmele copilăriei mele, pe malul Moldovei, locul în care, sub arșița verilor dogoritoare trudeam din pruncie pentru a câștiga un ban…
Nostalgia care m-a cuprins călcând din nou pe aceste meleaguri mi-a amintit de anii grei, dar frumoși ai tinereții! Cu toții avem locuri și oameni de care ne-am legat existența pentru totdeauna…
Să nu uităm de unde am plecat… Asta îmi spun mereu în gând, asta le spun celor din jur, altfel suntem noi înșine sortiți uitării!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.