Recent, am fost la Castelul familiei Nopcsa din Săcel. Este un castel renovat de Consiliul Județean Hunedoara, iar destinația lui va fi una complex și urmează să fie stabilită. În orice caz, castelul urmează să devină un punct de referință pentru Țara Hațegului, prin arhitectura sa, dar și prin istoria ciudată a lui Franz, baron Nopcsa.
Dacă nu era preluat și renovat de Consiliul Județean Hunedoara, castelul Nopcsa, grav degradat, ar fi ajuns în ruină. Fotografiile stau mărturie.
Sperăm să fie complet renovat și deschis pentru public din toamna acestui an, dar dacă aveți drum prin Săcel, puteți admira acest castel deosebit, deocamdată pe dinafară. Am găsit și o fotografie a sa din 1926.
Dar cine a fost Franz, baron Nopcsa? Născut pe 3 mai 1877 la Deva și decedat pe 25 aprilie 1933, Viena, Austria, Franz Nopcsa a fost un baron transilvănean, aventurier, erudit, etnolog și paleontolog, unul din fondatorii paleobiologiei. Primele sale descoperiri paleontologice au avut loc la Sânpetru, în Țara Hațegului, unde era reședința de vară a familiei.
Iată ce ne spune despre el Wikipedia.
A fost unul dintre cei mai activi și productivi savanți ai începutului de secol XX. A revoluționat paleontologia cu teorii aflate cu mult înaintea vremii: teoria nanismului insular – cauză a apariției dinozaurilor pitici din Țara Hațegului, teoria dimorfismului sexual al dinozaurilor, teoria originii păsărilor din dinozauri, teoria comportamentelor sociale complexe la dinozauri, teoria sângelui cald la reptilele din Mezozoic. A mers atât de departe cu studiile sale încât a început să imagineze cum arătau dinozaurii, cum se mișcau, cum trăiau și a pus bazele paleobiologiei, știință pe care a numit-o pe atunci paleo-fiziologie. A descoperit și clasificat 9 specii de dinozauri și vertebrate reptiliene din Cretacic. A publicat peste 100 de lucrări de paleontologie și paleobiologie.
În februarie 1920 se afla la Viena, unde se ocupa cu studiul descendenței păsărilor din dinozauri. Lipsurile financiare cauzate de confiscarea domeniilor din Transilvania l-au determinat la vânzarea colecției sale de fosile către British Museum. În același an a obținut o scrisoare de grațiere de la regele Ferdinand I al României, alături de invitația de a lucra pentru Institutul Geologic al României. Conform înțelegerii cu autoritățile române, i-a fost permis să folosească din nou Castelul din Săcel, astfel că în toamna anului 1920 s-a întors la Săcel. În urma unei altercații cu țăranii localnici a trebuit însă să se retragă cu o fractură craniană la Sântămărie Orlea, pentru îngrijiri medicale.
Acest incident i-a lăsat sechele permanente. În decembrie 1920 s-a întors la Budapesta, iar în 1921 a fost spitalizat la Viena pentru o lungă perioadă.
Din 20 aprilie 1925 până în 28 noiembrie 1928 a fost directorul Institutului Geologic din Budapesta.
S-a sinucis în 1933 la Viena, considerând că astfel nu va fi dezonorat din cauza lipsurilor financiare.
Toată această istorie zbuciumată va fi redată la Castelul din Sânpetru.
Vă doresc o duminică frumoasă, cu drumuri bune prin Țara Hațegului sau oriunde doriți să vă petreceți weekendul!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.