Când am auzit prima dată de Schitul Măgura, nu bănuiam că va deveni unul din locurile mele de suflet. Să vă spun pe scurt povestea lui…
Rod al chemării monastice al unor măicuțe care veneau tocmai din județul Buzău, schitul Măgura este cumva o ctitorie a Prea-Sfințitului Gurie, primul Episcop al Devei și Hunedoarei. Măicuțele au căutat un loc izolat. «Prislop – nu, că acolo e prea multă gălăgie; Băiţa – nici acolo, prea e la drum». Și au ajuns la Măgura, într-un vîrf de deal fără nume, între Orăștie și Călan, după Mărtinești. Inițial a avut hramul “Sf. Ierarh Nicolae”, apoi i s-a adăugat și cel de ”Schimbarea la față”.
E mică biserica, dar potrivită pentru liniștea locurilor! Mă duc acolo ori de câte ori doresc să mă reculeg, să schimb câteva cuvinte cu Maica Stareță Antonia, să-mi liniștesc sufletul privind în jur, ascultând liniștea perfectă a locurilor!
Ziua de hram, 9 mai, am petrecut-o binențeles la Schitul Măgura, unde a oficiat PS Nestor, cel care i-a urmat în scaunul episcopal PS Gurie. Lume destul de multă pentru acest locuri, dar puțină totuși, ca să predispună la liniște și meditație.
Dacă pașii vă poartă pe aceste meleaguri, nu ezitați să faceți un popas la Schitul Măgura – veți fi pe deplin răsplătit! Îți poți roti neîngrădit privirile de la mărețul Retezat spre Parâng, mai apoi spre Munții Orăștiei și departe, până spre Apuseni…
Zi binecuvântată, Dumnezeu să ne aibă pe toți în paza sa!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.