Știți deja din postările precedente cât de mult m-au impresionat mamele cu copii, mai mici sau mai mari, așteptând ore să treacă prin vămi, îngroziți de războiul nedrept pe care nu-l înțeleg!
Dacă ceea ce am făcut ieri, împreună cu președintele Laurențiu Nistor, va aduce un zâmbet pe buzele unui copil fugit din Ucraina cu spaima în ochi, înseamnă că i-am dăruit un mărțișor! Dacă o mamă plecată din Ucraina se va putea odihni într-un pat cu așternuturi curate, din cele trimise de Consiliul Județean Hunedoara la vama Isaccea, atunci i-am trimis cel mai frumos mărțișor! Dacă din banii trimiși va fi cumpărată pâine pentru acei oameni refugiați din cauza războiului, înseamnă un semn de primăvară. Poate mic, dar important! Dacă paramedicii de la Salvital, coordonați de Petru Mărginean, vor alina suferințele celor obosiți după zile pe drum, cu teama în ochi, atunci putem considera că le-am dăruit un ghiocel!
Vă spun toate astea pentru că le-am făcut cu îngrijorare, dar cu hotărâre! Orice clipă pierdută poate însemna pierderi de vieți omenești!
Poate am reușit să aducem o cât de mică rază de speranță în ochii celor ce fug de război! Alătur toate gândurile mele bune!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.