Lucrurile se schimbă în viață cu o viteză pe care nu o bănuiești!

Dar…

Nici nu-mi vine să cred că în urmă cu doar o săptămână puteam vorbi liniștit de Retezat, turism și peisaje frumoase, iar acum mă gândesc că mii de oameni fug din țara lor, cu copii în cărucioare, căutând adăpost în România! Oameni cu apartamente distruse, cu vieți brusc schimbate, acum câteva zile râzând fericiți cu copiii, iar astăzi trecând granița pe la Vama Siret, în România, la doar câteva zeci de kilometri de locul unde m-am născut!

Am în fața ochilor imaginea mamelor cu o plasă și un copil mic în cărucior, poate cu altul de mână, căutând adăpost, hrană, sperând că le obțin, și mă bucur că oamenii, oamenii din acele locuri care mi-au definit copilăria și tinerețea îi primesc, sincer și deschis, fără să le spună toate prostiile, cum că Ucraina nu a existat și că merită ce li se întâmplă!

Mă bucur văzând oameni cu alimente și haine care îi așteaptă, măicuțe și preoți care le dau gogoși, mă bucur că mila și compasiunea nu sunt doar sloganuri – cel puțin nu astăzi și nu acolo, la Vama Siret! Mă gândesc la refugiații basarabeni de acum aproape 60 de ani, fugind tot de frica rușilor, mă gândesc la moldovenii veniți în Ardeal goniți de foametea cumplită din 1946, primiți aici, unde și-au găsit o casă și un rost!

Mă gândesc la acești oameni care nu au nici o vină că undeva un individ a decis să trimită tancuri și avioane împotriva țării lor, pe care a simțit-o vulnerabilă și lipsită de apărare, recurgând la pretexte mincinoase, la răstălmăciri ale istoriei care ar pune în pericol, dacă ar fi aplicate, multe țări de pe continent!

Mă bucur că suntem în România și în același timp mă simt responsabil pentru toți cei aflați în suferință, indiferent de unde vin.

Ce pot face deci?

Pot să propun Președintelui Consiliului Județean Hunedoara să ajutăm! Să ajutăm cu ce putem, apelând și la simțul de solidaritate al dumneavoastră, locuitori ai județului Hunedoara! Putem să vedem ce le lipsește acelor oameni și să le trimitem în zilele următoare!

Cum vom proceda?

În funcție de evoluția situației, dacă va fi nevoie, vom fi solidari cu cei în suferință, așa cum am dori să fie și alții cu noi, dacă vom avea vreodată nevoie!