O lacrimă prelinsă pe obraz Se-ngroapă-n masca neagră, de cărbune, Și hohotitu-n pumni, plâns de necaz, Încet, încet, devine rugăciune: Părinte al oricărei îndurări, Tu ne cunoști, cum le cunoști pe toate, Și știi că am venit din patru zări, Aici, acum un veac și jumătate. Ne-a-mbrățișat acest ținut muntos Pe care l-am cuprins cu…
Cea mai mare glorie a noastră nu constă în a nu cădea niciodată, ci în a ne ridica de fiecare dată când cădem
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.