Dureroasa despărțire de Vadim…

Dureroasa despărțire de Vadim…
Vestea a venit, în această după-amiază ca un trăznet: A MURIT VADIM !
Mi-a fost greu să cred această știre. Încă sunt sub imperiul emoțiilor confuze care mă încearcă și aș vrea să cred că nu e vorba decât despre o glumă proastă…
În ultimii ani, drumurile noastre s-au mai îndepărtat. Dar nu am uitat și nu voi uita niciodată cât de mult a însemnat Corneliu Vadim Tudor pentru mine. Într-un fel, aș putea spune chiar că îi datorez totul ! Am intrat în viața politică datorită acestui om politic de excepție și, tot datorită lui, am devenit consilier județean, vicepreședinte al Consiliului județean și lider de partid. Vadim m-a dus practice în ”politica mare”. Și tot datorită lui Vadim am devenit un și mai bun român. Un român adevărat, demn să poarte numele Iancului, cum îi plăcea lui Vadim să mă tachineze.
Am cunoscut, alături de Vadim Tudor, suișurile și coborâșiurile vieții politice. Am câștigat și am pierdut bătălii politice. Ne-am certat și ne-am împăcat de nenumărate ori. Am trăit alături de el momente memorabile dar am fost și martor al unor evenimente regretabile.
L-am apreciat sincer pentru felul său de a fi: dur, dar sincer; ironic, dar niciodată zeflemitor. L-am admirat pentru abilitatea sa politică, pentru cultura sa profundă, pentru condeiul său de excepție. Nu voi uita niciodată lecțiile de istorie și de cultură pe care maestrul Corneliu Vadim Tudor mi le-a împărtășit, cu generozitate, de-a lungul anilor.
Dumnezeu a vrut să-l cheme însă la ceruri mult prea repede pe Vadim. Se vede însă treaba că, în planul Său ceresc, până și bunul Dumnezeu a ținut cont de personalitatea lui Vadim, de dragostea sa de țară și de spiritul profund creștin al său. L-a ridicat la cer într-o zi de mare sărbătoare creștină – Înălțrea Sfintei Cruci – și la doar o zi după ce idolul său politic, bravul român Avram Iancu, era comemorat la Țebea, la 143 de ani de la trecerea în eternitate.
Despărțirea de Corneliu Vadim Tudor, atât de brusc, atât de repede, lasă un mare gol în inima mea.
Vă mulțumesc, maestre, pentru tot ceea ce m-ați învățat să fiu, pentru tot ceea ce m-ați ajutat să fiu !

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

!