Relatare obiectivă despre… / Omul politic care a adus scriitorii în Vale e un prieten al artelor. Poate singurul…

Costel Avram este un politician total atipic. În timp ce toată lumea politică

se întrece a invita cântăreţi de tot soiul pentru a atrage voturile alegătorilor, Costel Avram a mizat pe magia cuvântului scris. Vorbele zboară, mai ales atunci când sunt cântate, dar ceea ce este scris pare a fi destinat unei clipe eterne. Miza culturală a actualului vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara a fost una cu bătaie lungă. E important ca aceia care scriu despre tine şi despre faptele tale generoase să fie scriitori de un mare prestigiu intelectual. Iar revistele care le găzduiesc opiniile şi gândurile să fie, şi ele, repere ale spiritualităţii româneşti dintotdeauna.
E binecunoscut faptul că d. Costel Avram a organizat, recent, un simpozion
naţional la care i-a avut, ca invitaţi, pe membrii Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România. Iată că ecourile unei asemenea acţiuni de anvergură naţională nu au întârziat să apară. Prestigioasa revistă România literară a găzduit în numărul 21/2012 articolul lui Gabriel Coşoveanu intitulat Valea Jiului, altfel. Autorul este şeful filialei Craiova a USR, prodecan la Litere şi profesor universitar. Articolul este exemplar în ceea ce priveşte surprinderea mizei acestei întreprinderi culturale, a rezultatelor imediate şi a celor vizate pe termen lung.
Revista Steaua din Cluj publică, în numărul său din mai 2012, un articol-editorial semnat de poetul Adrian Popescu, redactorul-şef al acestei longevive publicaţii a Uniunii  Scriitorilor din România.
Revista Argeş din Piteşti a prezentat, la fel de elogios, felul în care s-a născut şi s-a dezvoltat o asemenea idee care şi-a propus să înfăţişeze lumii o altfel de Vale, în opoziţie cu cea hulită de toţi imediat după mineriade.
Marele merit a lui Costel Avram este, cu certitudine,faptul că a reuşit să strângă
în jurul lui oameni politici de stânga, de centru sau de dreapta, potenţi oameni de afaceri şi intelectuali veritabili, pe care a reuşit să-i facă să înţeleagă că, doar împreună şi călăuziţi de o miză majoră, pot realiza ceva durabil. Anticii credeau că poezia veritabilă (adică acele cuvinte care exprimă adevărul) pot înfrunta veacurile mult mai bine decât o face bronzul statuilor. Nu s-au înşelat. Multe din monumentele antichităţii durate în piatră, în marmură sau în bronz au ajuns la noi fragmentate, ciuntite sau ciobite. Singur Cuvântul a reuşit să ajungă la noi întreg şi mult mai bogat în sensuri. E un mesaj simplu. Poţi dura şosele, drumuri (de autostrăzi nu are rost să aducem vorba), parcuri, dar dacă nu mizezi pe artă şi pe artişti, pe cuvânt şi pe scriitori, numele tău nu se va lega de nimic durabil. Va fi doar pulbere şi colb.
„Unde-ţi scrii tu versurile/ m-a întrebat S. într-o zi/
într-un pavilion chinezesc/ într-un foişor de vânătoare/ În cartierul de vest, într-o/ celulă de beton şi de fier/ pe care o mătur singur/ nu în suburbiile Cerului”. E un fragment din poezia unui mare poet, Adrian Popescu, intitulată Ţevile. Alex Ştefănescu îl remarcă pe Adrian Popescu în Istoria literaturii române contemporane (1941-2000) ca pe „unul din cei mai talentaţi şi rafinaţi poeţi de azi, prea puţin vizibil în momentul de faţă, din cauza mediocrilor agresivi instalaţi în prim plan”. Nu e puţin lucru că acest poet, în calitatea sa de redactor-şef al revistei Steaua, s-a exprimat atât de generos despre Valea Jiului în editorialul pe care l-a scris în urma periplului său la Petroşani şi Petrila. El deţine secretul de a scrie o mare poezie „într-o celulă de beton şi de fier” (pe care o mătură singur) care poate să ajungă, graţie harului poetic al autorului” în suburbiile Cerului. (Poetul Marian Boboc îşi scrie poezia într-un balcon anexat (b)locului descris mai sus şi ajunge, scriind, la aceeaşi destinaţie.)
Adrian Popescu şi Costel Avram dovedesc, independent unul de altul, acelaşi lucru. Că omul sfinţeşte locul chiar dacă stă într-un bloc din Cluj sau din Petroşani şi chiar dacă toate îi sunt împotrivă. Noi, cei din Vale, ne-am propus, cu ajutorul unor mari scriitori, să-i oferim lumii o imagine angelică. Poetul Adrian Popescu ajunge la suburbiile Cerului dintr-un vechi apartament de bloc, văzut ca „o celulă de beton şi de fier”. Nu contează de unde pleci, important e unde vrei să ajungi.
L-am invocat mai sus pe Alex Ştefănescu, ca autor al unei importante
Istorii a literaturii române contemporane. La Petroşani a fost, la invitaţia lui Costel Avram, d. Nicolae Manolescu, autorul unei impozante Istorii critice a literaturii române. Împreună, au pus la cale oferirea unor diplome de „Cetăţeni de onoare ai Arcadiei” tuturor celor care au participat, cu trup şi suflet, la Întâlnirea spirituală de Petrila. Acolo, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi i-a înmânat criticului Nicolae Manolescu titlul de „Cetăţean de onoare” al Petroşaniului. A fost un gest extrem de inspirat şi de apreciat. Viitoarele istorii ale literaturii vor consemna, fără îndoială, această onoare acordată unui mare critic literar de către oamenii Văii. Şi atunci se va vorbi de Vale aşa cum a făcut-o, deja, independent de noi, poetul Adrian Popescu: „Prin pulberea lumii, copil, cu părul plin/ De viespi mari de aur şi fluturi de noapte/ Cât ai mers stârnind praf cu tălpile/ Până la steaua în care te-ai aprins./ Din Vale urca un fum albăstrui/ Şi se simţea dulceaţa unui nor de răşini/ Ca şi cum acolo un sat de dulgheri/ Şi-ar fi făcut sălaş tăinuit.” (Prin pulberea lumii).
Revista Argeş (Piteşti) nr. 4/ aprilie 2012: / Proiectul „Valea Jiului, altfel” s-a născut, inevitabil, la Piteşti
“Toată întâlnirea asta nemaipomenită a pornit dintr-o discuţie banală între trei oameni care s-au descoperit prieteni. Cel mai important dintre ei, Costel Avram, a muncit cel mai mult ca proiectul utopic să devină real. Felicitări prieteneşti vinovatului”. Aceste rânduri le-a scris criticul Nicolae Oprea în Cartea de onoare a Clubului elevilor din Petrila, gazda primei întâlniri a Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România cu iubitorii de literatură din Valea Jiului. Evenimentul a avut loc în ziua de 19 aprilie 2012 şi a fost organizat şi finanţat integral de Asociaţia „Rosa Multiflora” din Petroşani.
Preşedintele acestei asociaţii este Costel Avram, un om venit din Verşeni în Valea Jiului să joace rugby la „Ştiinţa” şi să înveţe carte la Institutul de Mine Petroşani. Astăzi, Avram e la al doilea mandat de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara şi a socotit că a venit vremea să întoarcă acestei comunităţi o parte din bucuriile pe care oamenii locului i le-au oferit de-a lungul timpului. Sunt mulţi oameni cu bani şi cu influenţă în Valea Jiului, dar extrem de puţini sunt dispuşi să ofere ceva, din punct de vedere spiritual, comunităţii din care fac parte. În orice caz, nimeni, în afara lui Costel Avram, nu a invitat scriitori la Petroşani.
La sfârşitul lunii decembrie 2011, Asociaţia Rosa multiflora a organizat, la Petroşani şi Petrila, un simpozion intitulat „Scriitori în Colonia lui Ion D. Sîrbu”. Au onorat, atunci, invitaţia Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman din Piteşti şi Ioan Lascu din Craiova. Ei şi-au lansat, împreună cu scriitorii din Vale (Marian Boboc, Ion Hirghiduş, Gheorghe Truţă şi Mihai Barbu) ultimele cărţi pe care le-au scris. Astfel, simpozionul din colonia lui Gary a fost preludiul acestei întâlniri foarte importante pentru istoria culturală a Văii Jiului. Ea a fost onorată de prefectul judeţului Hunedoara, de preşedintele Consiliului judeţean, de toţi primarii Văii, de rectorul Universităţii, de preşedintele Judecătoriei, de directorul general al Companiei Naţionale a Huilei, de şefii Inspectoratului Şcolar, de mulţi profesori de română şi, nu în ultimul rând, de pasionaţi iubitori de literatură. Spiritul acestei întâlniri l-am găsit în Jurnalul lui Sîrbu: „Câţiva prieteni, un orăşel, un teatru… şi nesfârşite discuţii despre Artă, Filosofie, Ştiinţe. Nicio urmă de naţionalism, intoleranţă religioasă sau rasială. Nicio urmă de urât sau frică de ceva. Niciun fel de moarte. Arcadia!”
Preşedintele USR, Nicolae Manolescu, este, începând de joi, 19 aprilie 2012, Cetăţean de onoare al municipiului Petroşani. Diploma i-a fost oferită, în cadru festiv, de primarul Tiberiu Iacob-Ridzi. La rândul său, Nicolae Manolescu a oferit tuturor participanţilor la manifestarea de la Petrila titlul de „Cetăţean de onoare al Arcadiei”. Să nu credeţi că e vorba de o glumă de început de aprilie. Diploma cu pricina a fost autentificată de notarul public Liviu Gherghin şi nu poate fi, în niciun fel, falsificată.
Preşedintele Nicolae Manolescu şi-a invitat, apoi, pe toţi scriitorii care l-au însoţit, să vorbească despre Valea Jiului şi să citească, fiecare, din propria creaţie. Astfel, Gabriel Chifu, Irina Horea, Nicolae Prelipceanu, Horia Gârbea, Corneliu Antoniu, Nicolae Oprea, Gabriel Coşoveanu, Adrian Popescu, Aurel Pantea, Ioan Radu Văcărescu s-au conformat şi au încântat asistenţa. A rezultat o Vale văzută altfel şi am putut observa că şi oraşele Văii Jiului pot împrumuta o imagine angelică pe timpul în care scriitorii coboară în Agora. Cu ei alături Agora se poate muta definitiv în Arcadia. Adică, într-o patrie imaginară în care te întorci întotdeauna cu mare plăcere…
România literară nr. 18/ 4 mai 2012: Un club de onoare
Cronicarul amintea câteva dintre proiectele culturale ale USR. Ele nu ar putea avea loc fără susţinerea consistentă şi consecventă din partea unor oameni aflaţi în funcţii publice, care simt importanţa actului cultural. Ne-am obişnuit să credem şi să afirmăm că la noi nimic nu funcţionează bine sau chiar că totul merge pe dos. A devenit un clişeu să spunem că peste tot, când cerem sprijinul autorităţilor, întâlnim opacitate, ignoranţă, rea-voinţă. Din fericire, lucrurile nu stau doar aşa. S-ar cuveni deschisă o listă a persoanelor publice care, prin atitudinea lor faţă de cultură, merită gratitudinea noastră. Şi aici ar trebui, bineînţeles, să înscriem, în primul rând, numele prietenului vechi şi încercat al scriitorilor, Neculai Onţanu, primarul Sectorului 2 Bucureşti, ca şi pe cel al preşedintelui Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel. Îmbucurător, lor li se adaugă alţi nou-veniţi în acest club select, de onoare: Costel Avram, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, şi Ilie Amuzan, primarul oraşului Călimăneşti. E de presupus că, dacă ar deveni majoritari, asemenea oameni ar schimba tradiţia şi proverbele, infirmând, de pildă, glume de timpul: ce ţară frumoasă, păcat că e locuită!

Gabriel Coşoveanu, România literară nr. 21/ 25 mai 2012: / Valea Jiului, altfel

 Asociată rugozităţii minereşti, Valea Jiului, într-o ierarhizare rapidă a locurilor atractive făcută de mentalul colectiv, nu-şi găseşte un loc fruntaş. Dimpotrivă. Sufocată în halda de steril a prejudecăţilor despre umanitatea întunecată care iese din subsol cu negrul presimţirilor urâte, reprezentarea acestui areal plin de dureri înăbuşite s-a „îmbogăţit“ şi cu imaginea ortacilor spărgând capete de intelectuali în Bucureştiul spasmodicilor ani ‘90. Întrebarea ar fi: se pot sublima aceste aspecte grele de balast istoric?
Judecând după dialogul purtat de Comitetul director al Uniunii Scriitorilor din România şi elita Văii se pare că răspunsul este pozitiv. A fost o întâlnire în premieră, la asemenea nivel şi la o astfel de anvergură, dorită de entuziastul şi infatigabilul Costel Avram, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, culminând cu decernarea titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Petroşani” lui Nicolae Manolescu. Gestul însemna, pe de o parte, recunoaşterea unei staturi culturale şi a unei instanţe, iar pe de alta, venea să confirme că nu a fost o întâmplare că, sub sigla Partidului Alianţei Civice, a fost ales, şi nu doar o dată, Carol Schreter ca primar al urbei. Parcul oraşului îi poartă, de altfel, numele. A fost o extrem de densă zi de 19 aprilie, cu margini ai zice flotante, în care au încăput multe. În prima parte, şedinţa Comitetului director, cu puncte destule, centrate pe starea Uniunii şi portanţa ei financiară pe viitor. Atmosferă sobră, cu figuri preocupate, aşa cum îi şade bine scriitorului lucid, obişnuit cu responsabilităţi. Iar membrii Comitetului sunt cu toţii şefi de filiale sau redactori de reviste importante.
Apoi, de la Hotelul Rusu, care ne-a lăsat să îi apreciem şi deschiderea spre Parâng şi Retezat, prin spargerea norilor (care, cu o seară înainte, plângeau bacovian, limitând raza vizuală la cei câţiva ponei blazaţi de pe terasă) s-a produs întâlnirea cu iubitorii de literatură din Valea Jiului, într-o neîncăpătoare, deşi generoasă ca spaţiu, sală de festivităţi a „Clubului copiilor şi elevilor” din Petrila. După momentul solemn în care primarul Petroşaniului, Tiberiu Iacob-Ridzi, l-a învestit pe Nicolae Manolescu, uşor emoţionat, cu preţiosul titlu, participanţii, oficialităţi, dar şi mulţi tineri, au putut gusta eşantioane lirice produse de poeţii invitaţi, dar şi o seamă de evocări şi impresii legate de Vale. Preşedintele USR însuşi a dat tonul, amintind, între altele, de traseul aventuros al romanului lui Augustin Buzura, Drumul cenuşii, sau de întâlnirea cu regretatul Schreter. Transformat, firesc, din laureat în moderator, i-a chemat, rând pe rând, să vorbească despre Vale şi să citească din literatura lor pe Gabriel Chifu, Nicolae Prelipceanu, Horia Gârbea, Irina Horea, Nicolae Oprea, Adrian Popescu, Corneliu Antoniu, Cassian Maria Spiridon, Szilaghi Istvan, Mircea Stâncel, Gabriel Coşoveanu, Aurel Pantea şi Ioan Radu Văcărescu. Cel care a dirijat, organizatoric, simpozionul de la Petrila a fost profesorul Mihai Barbu, care a şi ţinut să-i dea genericul Valea. Chipul angelic, ca o modalitate de a spune că există şi altceva în afară de asprime, violenţă mocnită şi un trai periculos. Nicolae Manolescu a insistat să remarce problema reală, care incumbă o retorică a identităţii: „Intrarea mea într-o mină a fost o experienţă traumatizantă, pentru că mi-am dat seama ce înseamnă să munceşti la 50 de grade, să dai cu ciocanul în malul de cărbune şi să vii din zece în zece minute la gura de oxigen, şi asta timp de câteva ore. Absolut înspăimântătoare muncă şi, n-aş vrea să fiu interpretat greşit, dar, dacă ăsta-i preţul, poate că-i mai bine că se renunţă la minerit. Ştiu că oamenii au mândria profesiei lor, dar dacă în secolul XXI astea sunt condiţiile în minele din Valea Jiului, atunci mai bine nu”. Şi a venit şi cu propunerea de schimbare a planurilor: se poate urca din subteran pe munte, exploatându-se uriaşul potenţial turistic al zonei, de unde ar putea rezulta o vita nova pentru nişte oameni care s-au rezumat, de generaţii, să considere cuvântul prosperitate de ordinul utopiei. Nu ar fi fost nevoie, anterior, de folosirea expresiei latine, dar succesiunea evenimentelor o justifică: tuturor celor prezenţi li s-a înmânat, chiar de către propunătorul „reformării” Văii, câte o diplomă pregătită ca surpriză de primitoarele noastre gazde, prin care se conferea titlul de Cetăţean de Onoare al Arcadiei. Întemeierea epistemologică a scenariului cultural era dublu articulată, prin Goethe invocând Weimar-ul şi prin cel mai bătrân vagonetar de la mina Petrila care se numea Ion Dezideriu Sîrbu, cel care-şi definea astfel spaţiul natal: „Câţiva prieteni, un orăşel, un teatru, mese opulente şi nesfârşite discuţii despre Artă, Filosofie, Ştiinţe. Nici o urmă de naţionalism, intoleranţă religioasă sau rasială. Nici o urmă de urât sau frică de ceva. Nici un fel de moarte, Arcadia”.
Drept care, la ceas de seară, am mers şi la casa lui Sîrbu, amenajată cu gust şi crunt umor redevabil ceauşismului, unde am fost întâmpinaţi cu aceeaşi cordialitate şi unde Ion Barbu ne-a proiectat filme asamblate de el în jurul personalităţii fostului miner şi al scriitorilor. Cu asemenea bagaj consistent de impresii, evident că discuţiile au continuat până târziu, dar nu excesiv, întrucât următoarea zi, de 20 aprilie, urma să ne încadrăm într-un program destul de strâns, dar care să permită şi reculegerea la Biserica din Densuş, cea mai veche din ţară (prilej cu care primarul localităţii, împreună cu un bătrân preot ne-au arătat, pe îndelete, elementele romane, din apeducte şi temple, încastrate în structura edificiului, absolut unic în plan arhitectonic), dar şi la Mânăstirea Sfânta Treime din Prislop. După care Comitetul a făcut un binemeritat popas la Haţeg, prielnic spre a admira munţii eliberaţi acum, în sfârşit, de ceţuri, şi de a simţi, încă o dată, ce înseamnă ospitalitate în rândul hunedorenilor.
Costel Avram, genul afabil şi diplomat din fire, propulsorul acestei joncţiuni între mitologia autohtonă a cărbunelui şi spiritul chemat s-o rediscute, nici măcar nu este băştinaş, fiind născut în Bucovina, cu mama originară din Verşeni, unde a copilărit Sadoveanu. Dar el explică astfel proiectul său de coagulare a atâtor energii scriitoriceşti: „Latinii aveau o vorbă: scrisul rămâne. Am mizat şi eu pe acest lucru. Când am considerat că pot să întorc ceva Văii Jiului – locul în care m-am format profesional, sportiv, uman şi politic – ceva din tot ceea ce mi-a oferit ea de-a lungul timpului, am zis că trebuie s-o fac cu inima deschisă. Indiferent de efort şi indiferent de costuri. Mi-am zis că, aşa cum Valea m-a schimbat în bine, la fel trebuie să fac şi eu pentru ameliorarea imaginii ei şifonate”.
Nu ştim sigur dacă se poate valida perechea antinomică şifonat – angelic, dar putem cădea de acord că buna orientare a politicienilor spre ce are naţia mai consistent – or, cultura e o chestiune de cursă lungă, adică de consecvenţă – îi diferenţiază pe edili. Dacă amfitrionii noştri şi-au propus ca obiectiv – cum au şi declarat-o, de fapt – să îi convingă pe literaţi să revină, cu plăcere, în Valea Jiului, atunci pot să conteze pe faptul că nu s-au străduit în zadar.
Adrian Popescu, revista Steaua nr. 5/ mai 2012: / În Vale, 2012 / Into the Valley, 2012
Chiar în Săptămâna luminată, Comitetul director al Uniunii Scriitorilor a fost oaspetele Văii Jiului. Artizanul acestei reuşite colaborări dintre autorităţile locale a fost, în primul rând,  vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, dinamicul Costel Avram. Din partea scriitoricească, Nicolae Oprea, colegul nostru. Preşedintele Consiliului judeţean amintit, Mircea Ioan Moloţ, prefectul de Hunedoara, Ştefan Dezmeri, primarul municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob-Ridzi, primarul Petrilei, Ilie Păducel, alţi factori implicaţi, primari, întreprinzători precum Cornel Gavre etc., în mod deosebit profesorii Mihai Barbu şi Ion Barbu, petrileni, cunoscuţi organizatori de evenimente culturale, au contribuit toţi, după puterile fiecăruia, la închegarea iniţiativei criticului Nicolae Oprea şi a vicepreşedintelui Costel Avram. A ieşit o întâlnire dintre cele mai substanţiale, la Clubul elevilor din Petrila, unde profesorul şi ziaristul Mihai Barbu, autorul unei lucrări de doctorat despre I.D. Sîrbu, ştie să cultive acest emblematic scriitor care dă rezonanţă culturală locului. De altfel, casa refăcută a lui Gary Sîrbu, cu un aspect dintre cele mai originale, viu colorată în exterior, numită „casa de citit”, împodobită cu aforisme, avertismente, proverbe interpretate, unde strălucesc picturile elevilor profesorului Radu Chinţa şi ale altor copii, chemaţi de ideea graficianului şi cunoscutului umorist Ion Barbu, a fundaţiei sale „Colonia literară Petrila”, te cuceresc din prima clipă. Un muzeu închinat autorului romanului „Adio, Europa”, volume de beletristică, filosofie, ziare, dar mai ales fotografii, colaje etc. refac imaginea unor decenii prea puţin cunoscute de noua generaţie. Un mic muzeu al „iepocii de aur”  se adaugă, firesc, încercării micului colectiv de muzeografe de a reconstitui un timp revolut, apăsător, pentru a nu-l lăsa să se repete. Nu mai puţin remarcabil mi se pare efortul de a oferi şi un alt chip oraşului Petrila, decât cel deja ştiut, mineresc, unul „angelic” cum a formulat, surprinzător, Mihai Barbu pe genericul întâlnirii literare cu Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Nicolae Prelipceanu, Horia Gârbea, Nicolae Oprea, Irina Horea, Gabriel Coşoveanu, Corneliu Antoniu, Aurel Pantea, sibienii Ioan Radu Văcărescu, Silviu Goga… A moderat Costel Avram şi apoi a preluat prezentarea poeţilor Nicolae Manolescu, distins cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Petroşani. Despre Valea Jiului, despre mineri – care nu trebuie văzuţi, datorită unor prejudecăţi, dar şi nefericitelor descinderi la Bucureşti, doar ca actanţi ai unor intervenţii manipulate politic, ci şi ca o colectivitate umană cu mari resurse culturale şi din rândul cărora s-au afirmat figuri demne de tot respectul (directori de mine, Carol Schreter, ingineri, Iosif Bocan, muncitori oneşti şi curajoşi, vezi anul revoltelor, 1977) – a vorbit preşedintele Uniunii Scriitorilor. Ceilalţi invitaţi au avut intervenţii de ţinută despre cei din Vale, amintiri alcătuind un puzzle colorat sufleteşte, dar nu idilic artificios, unul necosmetizat estetic ar fi inadecvat, ci mărturii de scriitor, toate vii, respirând liber, emoţionante tocmai prin simplitatea lor.
Versurile recitate au demonstrat acelaşi ton, departe de vreun metaforism depăşit, direct, cu patos presupus ironic, de o oralitate bine regizată, insistând pe o recuperare a lirismului din straturile realităţii imediate, dar investite cu spori simbolici. Asociaţia culturală „Rosa multiflora” a oferit  diplome de apartenenţă la imaginara Arcadie tuturor celor prezenţi, intelectualilor de aici şi oaspeţilor.
Ce trebuie să faci în astfel de cazuri, când te întâlneşti cu o seamă de cititori atipici – nu-mi închipui că intelectualitatea Văii se dă în vânt după poezia nouă, cu excepţia celor legaţi de meseria de dascăl, sau practicând ei înşişi literatura – este să mergi direct la ţintă cu texte echilibrate stilistic, verificate estetic, care să poată fi reţinute uşor de ascultători. Nu cred că trebuie neapărat şocat acest public de bună-credinţă, dar nici lăsat să se legene în iluzia unui coşbucianism întârziat. Acest imperativ cred că a transformat întâlnirea de la Petrila în dialog, în înţelegerea celuilalt. Lumina care aparţine interiorităţii fiecăruia manifestându-se spontan în această Săptămână a Luminii pascale. Această iluminare sau emanaţie luminoasă era mereu în contact cu luminozitatea munţilor cu zăpezi, fabuloasele creste ale Retezatului şi ale Parângului, cu albul marmorean, obosit de veacuri ale străvechii biserici de la Densuş, unde coloanele, statuile fragmentate şi lapidele romane convieţuiesc cu deteriorate, aici, picturi murale medievale. Totul în această reconversie şi stratificare cultică şi culturală are poate ceva din suprapunerile religioase de la San Clemente din Roma. Nu uit nici forfota pioasă, dar decentă, discretă, de la mănăstirea ctitorită de Nicodim, unde  se copiază vestitul Tetravanghel slavon, cel mai vechi text religios datat de la noi. Calma, pacifica zidire a Prislopului, unde după un sfânt din alte veacuri, Ioan de la Prislop, mitropolit al Transilvaniei, 1585-1608, cu peştera spre dealul împădurit, e mormântul  mai apropiatului de vremea noastră, Arsenie Boca, mutat la Domnul în 1989, torturat, se spune. Călugărul-pictor, duhovnicul vizionar, a cunoscut temniţele comuniste, înainte de a fi venerat de mulţimea credincioşilor. Lumina din ochii celor din Vale şi lumina vârfurilor „munţilor inimii”, cum  metaforiza Rilke, s-au întâlnit, nu o dată în acele zile şi acele locuri.
Horia Gârbea – http://scriitoridinbucuresti.blogspot.ro/: / Comitetul Director al USR la Petroşani
Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor s-a reunit în şedinţă de lucru la data de 19 aprilie 2012 în Municipiul Petroşani, la invitaţia Fundaţiei Rosa Multiflora şi a preşedintelui acesteia, Costel Avram, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara.
Şedinţa a fost condusă de preşedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu. Comitetul Director a discutat situaţia financiară a Uniunii în contextul derulării parteneriatelor cu alte instituţii şi a luat în considerare căi de finanţare pentru proiectele USR precum şi gestionarea exigentă a fondurilor. S-a analizat stadiul proiectului legii timbrului şi s-au hotărât acţiuni decise pentru colectarea lui, urmând a fi promovate acţiuni în justiţie împotriva editurilor care nu respectă legea timbrului cultural aflată în vigoare. Au fost atribuite prin vot două indemnizaţii de merit pentru membrii Uniunii. Comitetul a analizat cererile curente ale unor membri şi filiale adresate comitetului. S-a stabilit ca următoarea şedinţă să aibă loc la începutul lunii iunie, în preziua şedinţei trimestriale a Consiliului USR.  În aceeaşi zi, membrii Comitetului Director al USR au avut, la Petrila, o întâlnire cu reprezentanţi marcanţi ai vieţii politice şi culturale din judeţul Hunedoara şi Valea Jiului, ai presei locale, cu un public numeros şi entuziast. Preşedintele Uniunii Scriitorilor a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Petroşani, iar ceilalţi membri câte o diplomă de „Cetăţeni ai Arcadei”, formulă preluată de la Goethe de scriitorul-emblemă al Văii Jiului: Ion D. Sîrbu. Au fost vizitate casa memorială Ion D. Sîrbu şi alte obiective culturale ale zonei.
Mihai Barbu

Comments are closed.